Să iei atitudine înseamnă să-ți recunoști greșelile

Să iei atitudine înseamnă să-ți recunoști greșelile

Nu este niciodată prea târziu să luăm atitudine, chiar şi atunci când asta înseamnă, ba chiar mai ales când asta înseamnă să ne recunoaştem greşelile şi să îndreptăm situaţia în care ne aflăm împreună cu cei pe care i-am rănit. Nimeni nu ştie acest adevăr mai bine ca Michael.

La nici un an şi jumătate de la nuntă îşi înşela deja soţia. Nu-şi făcuse prea mari speranţe când se căsătorise. Sperase doar să aibă o căsnicie care să ţină mai mult decât cea a părinţilor, care durase şapte ani. Nu ştia că era pe cale să stabilească un nou record, însă negativ.

Conştient că-şi ratase viaţa, s-a gândit că ar scăpa de toate dacă s-ar sinucide. Numai că nu a putut merge până la capăt. A ajuns pe pod, lângă parapet, dar, când s-a uitat la apa învolburată, s-a răzgândit şi s-a dus acasă.

Inima lui rămăsese însă neschimbată. La scurt timp de la această semitentativă de sinucidere, şi-a anunţat soţia că o s-o părăsească. „I-am zis Angelei că nu vreau să mai am de-a face cu ea, că nu mai vreau nicio căsnicie. Voiam să-i pun capăt.”

A plecat de acasă, iar Angela l-a mai revăzut doar la tribunal, când s-au întâlnit să depună actele de divorţ. Descoperind că le lipseşte un act, n-au mai depus dosarul în acea zi. Iar apoi, în loc să continue cu formalităţile divorţului, Michael a început să vină în vizită la soţie.

„Am discutat îndelung şi mi-a destăinuit ce simte”, ne-a zis Angela.

Michael a pus capăt aventurii amoroase, iar soţia l-a iertat. Au mai dat o şansă căsniciei lor. Ba chiar s-au mutat într-un oraş nou, ca să înceapă o viaţă nouă împreună. Asta numesc eu curaj. Angela a avut încredere că soţul n-o va mai trăda niciodată.

Din păcate, s-a înşelat. Pe când era însărcinată în şase luni, Michael i-a mărturisit că are o aventură. Era a doua în doi ani şi ţinea de aproape patru luni. I-a cerut din nou divorţul şi i-a sugerat să se ducă să stea la părinţii ei.

Cam la o lună după ce s-au despărţit a doua oară, mama Angelei a auzit la radio o reclamă la conferinţa noastră „Un weekend de neuitat” şi s-a oferit să achite taxa pentru participarea lor.  La început Michael a zis că nu vrea să meargă. Actele de divorţ fuseseră deja întocmite, nu era câtuşi de puţin interesat. A consimţit însă să meargă după câteva zile, după ce a văzut imaginile de la ecografie ale fetiţei lor. Realitatea situaţiei de părinte trezise în el ceva ce l-a îndemnat să stea pe loc, să renunţe la fugă.

REALITATEA SITUAŢIEI DE PĂRINTE TREZISE ÎN EL CEVA CE L-A ÎNDEMNAT SĂ STEA PE LOC, SĂ RENUNŢE LA FUGĂ.

Zidurile pe care le înălţase s-au prăbuşit în timpul conferinţei. Michael lăsase resentimentele înăbuşite să se interpună între el şi soţie. „În mare parte nu înţelegeam scopul lui Dumnezeu pentru viaţa mea şi categoric nu înţelegeam dragostea Sa”. Când vorbitorii au discutat despre schimbările pe care le poate aduce Hristos în viaţa noastră, „a fost prima dată când m-am hotărât să-mi pun viaţa şi căsnicia în mâinile lui Isus Hristos”.

Michael a început apoi să avanseze cu curaj, pas cu pas. În seara de sâmbătă a conferinţei, i-a sunat pe părinţii Angelei şi şi-a cerut scuze pentru deciziile proaste pe care le-a luat şi pentru toate suferinţele pe care li le provocase. Apoi, după câteva luni şi după ce s-a străduit să-i recâştige încrederea, el şi Angela şi-au reînnoit legămintele de nuntă. Într-adevăr, uneori îţi trebuie curaj ca să faci ce se cuvine.

Atât faptele lui „Red” Erwin (descrise la începutul sesiunii întâi), cât şi ale lui Michael sunt o dovadă de curaj. Amândoi bărbaţii au acţionat. Poate că vitejia lui Red este mai vădită şi mai elogiată, dar nici a lui Michael nu este mai puţin eroică. În pofida greşelilor pe care le-a făcut, şi-a asumat responsabilitatea şi şi-a salvat căsnicia. Şi-a cerut iertare şi a devenit un soţ şi un tată responsabil. A făcut un pas temerar, dar care a dat roade.

De ce nu face lucrurile în felul meu?

De ce nu face lucrurile în felul meu?

Mulți dintre noi am trecut prin momente când am plecat frustrați din camera în care am discutat mai aprins cu partenerul de viață, doar pentru a izbucni din nou… Ajunși în fața oglinzii din baie, am șoptit printre dinți: „De ce nu gândește ca mine? Cum să-l fac (s-o fac) să vadă și să acționeze corect, adică în felul meu?” Însă, certurile care pornesc de la „modul corect” de a se face lucrurile în familia noastră sunt foarte rar ce par a fi.

Îmi amintesc când s-a născut primul nostru copil. Era ianuarie și afară era destul de frig. Cu toate acestea, imediat ce a împlinit două săptămâni, soțul meu a  insistat să-l scoatem la aer, măcar pentru puțin timp, în fiecare zi. Asta însemna ca doi adulți să transpire 30 minute îmbrăcând „omulețul” de 3 kg pe care-l țineam afară 5 minute. Într-una din zile eram așa de obosită, încât am zis că mai bine renunțăm la „aeroterapie” pentru ziua respectivă. Dar soțul meu a insistat și pentru a fi convingător mi-a zis că el știe mai bine. Deci modul lui de îngrijire al copilului era cel corect! Cum de știa el mai bine? Devenisem părinți în același timp. Aveam amândoi aceeași experiență. Două săptămâni și-un pic! 

Conflictul în căsnicie este inevitabil, mai ales când și soțul și soția sunt obosiți. Dar rădăcina conflictului merge mult mai adânc decât oboseala partenerilor.

Neînțelegerile care pornesc de la „modul corect” de a face lucrurile sunt destul de des întâlnite în multe familii. Din afară se vede ca și cum cei doi se luptă pentru supremație în căsnicie. Uneori ne surprindem pe noi înșine de modul în care reacționăm: „De ce am fost așa de mânioasă? De ce am spus asta? De unde vin toate luptele astea între noi?”  

Exact așa sună o întrebare pe care o găsim în Biblie: „De unde vin luptele și conflictele între voi?”  Este încurajator că primim și un răspuns : „Voi doriți, dar nu aveți; …râvniți , dar nu puteți obține…” Chiar acesta este adevărul! Conflictele care pornesc de la cine face lucrurile corect scot la suprafață lucruri care sunt mult mai profunde: ceva după care tânjim, sau o teamă, sau o dorință nespusă. În cazul meu, de mamă tânără, cred că a fost o combinație. Pe de-o parte, îmi doream ca soțul meu să țină seama de opiniile mele, să vadă tot efortul meu de peste zi, când eram singură cu fetița noastră și asta însemna că-mi doream să mă respecte, iar pe de altă parte, exista și o teamă: aceea  că voi eșua ca mamă (după două săptămâni de experiență!)

Toți ne dorim respectul partenerului de viață, dar modul în care reacționează și se poartă uneori ne face să ne simțim nerespectați. Ne dorim respectul și nu-l primim. Dimpotrivă! Am citit că nevoia de respect este una din cele zece nevoi emoționale pe care le avem cu toții. Nevoia de respect sună cam așa: „Apreciază-mi ideile, respectă-mi opiniile; arată-mi că am valoare în ochii tăi!”

Dacă nu primesc asta, am de ales între două variante. Prima variantă este lupta pentru supremație: „Aici eu mă pricep mai bine, eu voi fi „expertul” și tu vei face lucrurile în felul meu!” În acest caz, relația de căsnicie este mai mult un contract între doi experți… multe tensiuni, puțină satisfacție! 

Alternativa este să mă gândesc că atunci când doresc ca lucrurile să se facă așa cum vreau eu, asta demonstrează că sunt o persoană mândră. Mi-am amintit de un verset care spune: „Dumnezeu este împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți”. Cineva a spus că a înțeles versetul astfel: „Nimic nu este mai bine decât să ai harul lui Dumnezeu revărsându-se peste tine și nimic nu este mai rău decât să ai parte de opoziția lui Dumnezeu.”

Să fii smerit în căsnicie și să recunoști că ai nevoie de celălalt, de felul lui diferit de a face lucrurile, te scutește de multe tensiuni și este un mod de a-i arăta celuilalt că-l respecți. 

Clara Bărbulescu

(Dacă doriți să adresați o întrebare autorului articolului, vă rugăm să o faceți pe adresa de email: clarabarbulescu@familylife.ro)

Nu e vina ta!

Nu e vina ta!

Zilele trecute mă uitam la un film, și la un moment dat, vorbind despre unul din copiii lor care luase multe decizii greșite în ultimul timp, soția îi spune soțului său: „Îmi pare rău că a ajuns în situația asta… Eu am încercat…” Iar răspunsul soțului a fost: „Nu e vina ta…” Era evident că soția nu se aștepta la această reacție din partea lui, pentru că ea era pregătită să spună cum încercase să-și ajute copilul. Am putut să văd ce ușurare i-au adus aceste cuvinte. Am stat și m-am întrebat de ce m-a impresionat  această scenă dintre cei doi soți. 

„Nu e vina ta!” sunt cuvinte cu multă putere. Mai întâi ele comunică: „Ți-am văzut îngrijorarea, știu că te temi pentru viitorul lui și poate și… de reacția mea!” Apoi: „Îți pui pe umeri consecințele acțiunilor altcuiva, chiar dacă acest altcineva este copilul nostru” și mai mult ca orice i-a comunicat: „Îmi pasă cum te simți și vreau să știi că sunt lângă tine!”

Ne-am căsătorit pentru că am dorit să fim cu cineva care era preocupat să ne poarte de grijă și din punct de vedere emoțional. Știa să ne facă să râdem, putea să ne citească pe față orice neliniște, ne termina frazele când nu ne găseam cuvintele… E ușor să te îndrăgostești și să te simți iubit! Apoi anii trec, devenim așa de aglomerați și implicați în ceea ce viața ne dă de făcut, încât nu mai avem timp să ne zâmbim, dar găsim resurse să ne reproșăm lucruri… iar într-o zi deschidem ușa larg pentru: „Din cauza ta s-a întâmplat!”. Când auzi prima dată cuvintele acestea ți-e greu să te mai gândești la altceva toată ziua. Ai vrea să te justifici, să acuzi la rândul tău, dar cel mai greu este să accepți că cel care trebuia să te protejeze emoțional, acum te rănește. Te judecă și emite verdicte. 

În cartea „Cele patru anotimpuri ale căsniciei”, Gary Chapman spune că fiecare căsnicie trece de mai multe ori prin primăvară, vară, toamnă și iarnă. El caracterizează fiecare „anotimp” al căsniciei prin emoțiile implicate, așteptările celor doi soți, aprecieri, încurajări, susținere, dar și dezamăgiri și frustrări…

Când ne spunem unul altuia: „E vina ta!” e posibil să fie ceva „iarnă” în relația noastră. Dar putem și noi să depunem un efort, sau cel puțin unul dintre noi să-i spună celuilalt: „Nu este vina ta!”. Prin asta forțăm venirea „primăverii” în căsnicia noastră. Înseamnă să venim lângă celălalt, să-l privim cu multă înțelegere și să-l asigurăm că ne pasă de cum se simte. Am fost doar mai ocupați și am uitat să-i spunem. Îi arătăm că-i purtăm de grijă. Făceam aceste lucruri în mod natural la începutul relației și astfel „l-am ajutat” pe celălalt să se îndrăgostească de mine! 

Dacă astăzi, când apare o neînțelegere între noi, ne oprim și-i spunem partenerului de viață „Nu este vina ta!”, aceste cuvinte îi vor aduce eliberare. Se va simți că-i purtăm de grijă, că ne pasă de cum se simte, că-l respectăm și… cine știe, poate-l  ajutăm să se îndrăgostească din nou! Cuvintele au o mare putere! 

Clara Bărbulescu

(clarabarbulescu@familylife.ro)

Domeniile evaluate în relația noastră

Mai mult

DE CE SĂ FOLOSIM PREPARE-ENRICH

  • PREPARE-ENRICH este folosit de peste treizeci de ani, cu scopul de a ajuta cuplurile logodite și căsătorite să facă o analiză cât mai amplă a relației și să-și stabilească pașii de acțiune în vederea consolidării relației.
  • Veți explora impactul trasăturile de personalitate asupra relației.
  • Veți avea ocazia de a verifica asertivitatea și de a lucra împreună în vederea consolidării abilităților de comunicare.
  • PREPARE-ENRICH vă va ajuta să creșteți în abilitatea de a rezolva conflictele și a reduce stresul.
  • PREPARE-ENRICH vă va ajuta să înțelegeți impactul moștenirii primite în familiile în care ați crescut.
  • Veți avea posibilitatea de a discuta despre problemele financiare într-un mod relaxat, înțelegând diferențele dintre dumneavoastră și nevoile de ajustare.
  • Veți stabili împreună obiectivele de familie cele mai potrivite, în conformitate cu rezultatele sondajului PREPARE-ENRICH.
  • Veți avea ocazia de a vă întâlni cu un trainer FAMILYLIFE, pentru a vă oferi feedback, ajutându-vă să înțelegeți rezultatele sondajului și să dobândiți noi abilități importante pentru cultivarea relației de cuplu.

Subiecte acoperite

Subiecte acoperite

Sesiunea întâi

– DRAGOSTEA Apare – Scopul și planul lui Dumnezeu

  • Dumnezeu a rânduit căsnicia și are un plan măreț pentru ea.
  • Cel dintâi scop al căsniciei este să reflecte slava lui Dumnezeu.
  • Este important să-ți primești soțul/soția ca pe un dar desăvârșit al lui Dumnezeu pentru tine.

Sesiunea a doua

– DRAGOSTEA Pălește – Cum să învingi izolarea

  • Cuplurile se îndreaptă în mod firesc către izolare.
  • Slăbiciunile și deosebirile ce există între noi ne pot despărți.
  • Păcatul a afectat fiecare căsnicie.
  • Evanghelia aduce vindecare și împăcare.
  • Cuplurile trebuie să invețe să umble în viața de căsnicie prin puterea Duhului Sfânt.

Sesiunea a treia

– DRAGOSTEA Dansează – Îndeplinirea responsabilităților

  • Dumnezeu a rânduit în căsnicie responsabilități distincte pentru bărbat și femeie.
  • Cu toate că au responsabilități diferite, cei doi sunt egali ca valoare.
  • Dumnezeu îi cheamă pe bărbați să manifeste o iubire jertfitoare și să-și conducă soțiile.
  • Dumnezeu le cheamă pe femei să-și respecte și să-și sprijine soții

Sesiunea a patra

– DRAGOSTEA Se Clatină – Comunicare și conflict

  • Conflictul este un fapt obișnuit în orice căsnicie.
  • Obiectivul nu este eliminarea conflictului, ci deprinderea modalității potrivite de rezolvare a lui atunci când se ivește.
  • Rezolvarea corectă a conflictelor are loc atunci când, în cadrul cuplului, există disponibilitatea de a cere și de a oferi iertare.

Sesiunea a cincea

– DRAGOSTEA Sfârâie – Experimentând adevărata intimitate

  • Dumnezeu a creat sexul și a avut un plan minunat în gând.
  • Viață sexuală împlinită este consecința unei relații maritale împlinite.
  • Scopul suprem al sexului este să-I aducă slavă lui Dumnezeu prin celebrarea unității noastre.

Sesiunea a șasea

– DRAGOSTEA Continuă – O moștenire durabilă

  • Pentru a lăsa în urmă o moștenire sfântă, trebuie să ne gândim la impactul pe care îl vor avea viețile noastre asupra generațiilor viitoare.
  • Speranța de a lăsa o moștenire durabilă are ca bază Evanghelia lui Isus Hristos.
  • Pentru a lăsa o moștenire sfântă, trebuie să pui acum prima cărămidă.
Jucător de prima ligă

Jucător de prima ligă

În anul 1945, pe când avea 26 de ani, Jackie Robinson nu credea că are vreun viitor în baseballul profesionist.1 Absolvent al universităţii UCLA şi veteran al celui de-al Doilea Război Mondial, încerca să-şi câştige traiul jucând pentru echipa Kansas City Monarchs, dintr-o ligă a negrilor. Nu jucase baseball prea mult înainte; era cunoscut mai degrabă drept un fotbalist bun de la UCLA. Dar, chiar şi aşa, se hotărâse să încerce şi baseballul când echipa Monarchs îi oferise un post. (mai mult…)

Cum să devii mesager peste generații

Cum să devii mesager peste generații

Prietenul meu Crawford Loritts are viziunea de a se implica în viaţa tinerilor lideri. În anul 2003, ne-a invitat pe mine şi pe alţi nouă bărbaţi să ne alăturăm unui număr de 40 de tineri la o conferinţă despre mentori. La sfârşitul evenimentului, toţi cei zece bărbaţi mai în vârstă aveam patru tineri cărora să le fim mentori în următorul an. Am semnat toţi o înţelegere scrisă şi am început apoi să ne întâlnim lunar fie în persoană, fie la telefon. (mai mult…)

Ani grei

Ani grei

Era o invitaţie căreia Winston Churchill nu-i putea rezista. Nu era el omul care să se dea în lături de la luptă.1

Cu doar un an în urmă, în 1933,  societatea de dezbateri Oxford Union vota decisiv o declaraţie: „Această organizaţie nu va lupta în niciun caz pentru rege şi pentru ţară”. Lui Churchill i se părea o laşitate „îngrozitoare, necinstită şi neruşinată.”2 Era o insultă pentru bărbaţii englezi. Nu ştiau ce se petrece în Germania? Nu ştiau că Anglia se află într-un pericol imens? (mai mult…)