Avem mare nevoie să ieșim undeva, doar noi doi…

Avem mare nevoie să ieșim undeva, doar noi doi…

Înainte de nuntă ne gândim la o mulțime de lucruri pe care le vom face împreună, doar noi doi: împreună vom aranja apartamentul nostru… ne vom distra împreună, vom merge în vacanțe, la mare, la munte, vom ajunge în locuri frumoase în care nu am mai fost niciodată. Totul va fi făcut împreună. În fond, de aceea ne-am căsătorit: să fim mereu împreună.

După doi ani de la nuntă, sau chiar mai puțin, ne dăm seama că realitatea nu este întocmai după visurile pe care ni le-am făcut. Este adevărat că unele aspecte ale relației noastre sunt mai frumoase decât ne-am imaginat, dar este evident că sentimentele nu mai sunt la fel de intense ca la început, iar viața noastră în doi este din ce în ce mai complexă… La unii apar copiii, care aduc mare bucurie în familie, dar și solicitări pe măsură. Muncim mai mult pentru a asigura tot ce avem nevoie… responsabilitățile de acasă ne apasă, problemele cu rudele sau prietenii mai adaugă un stres la viața noastră și așa destul de complexă…

Descoperim cu dezamăgire că visul nostru de a fi mereu împreună și a ne bucura unul de altul este doar un vis. De fapt, mulți dintre noi nici măcar nu mai speră ca relația să revină la apropierea emoțională de la început. De fiecare dată când petrecem timp cu tineri logodiți, cu care parcurgem materialul Pregătirea pentru căsătorie, primim o doză serioasă de prospețime de la ei. Sunt așa de încântați să fie împreună și îi vedem cum de-abia așteaptă să se căsătorească… Pregătesc nunta împreună, ne spun despre unde vor merge în luna de miere, despre ce vor găti împreună, despre vacanțe, cum vor lua deciziile… întotdeauna consultându-se unul cu celălalt. Și când ne povestesc cum visează să arate viitorul lor, nu există niciun domeniu în care vreunul să gândească: Asta voi face doar eu… va fi visul meu, iar acela este visul tău. Nu intră deloc în calcul ca fiecare să meargă mai departe cu visul său! Toate cuplurile logodite vorbesc de visul lor, împreună.

Cu toții (ne referim la cei căsătoriți) am realizat că pentru a ne urma visul împreună, este nevoie de planificare și efort din partea fiecăruia. Este adevărat că suntem foarte ocupați, dar dacă relația noastră este o prioritate, avem mare nevoie să planificăm perioade în care să fim doar noi doi: ieșiri sau activități în doi.

Nu este întotdeauna ușor. Trebuie să învingem comoditatea noastră și să ieșim din zona de confort… Este mai ușor să stăm la televizor, să ne ocupăm de hobby-urile noastre sau chiar să ne găsim ceva de meșterit prin casă… (Pentru unii dintre noi nu este deloc simplu să te apuci să repari lucrurile din casă, dar despre asta vom scrie în alt articol)… Deseori ne gândim și chiar spunem: De plimbare ne arde nouă acum? Nu vezi câtă treabă e de făcut în casă, sau în curte? Însă trebuie să ne aducem aminte în fiecare zi că relația noastră este mai presus de curățenia din casă, de siguranța financiară și de a le da copiilor tot ce le dorește inima. Când ne-am căsătorit, nu ne-am spus unul altuia: Întâi ne vom asigura că toate lucrurile sunt făcute în casă, că vom câștiga suficient de mult pentru a călători și pentru a acoperi toate nevoile copiilor, iar apoi, ce va rămâne din timp, bani și energie va fi pentru căsnicia noastră! Nici nu ne-a trecut prin minte atunci că trebuie să curățăm covoarele, să călcăm rufele, să facem temele cu copiii, să facem curat în baie, să muncim pe brânci pentru a strânge bani pentru o locuință mai mare etc.

Întrebarea pe care ar fi bine să ne-o punem: În câte activități suntem acum implicați împreună, ca soț și soție? Și nu ne referim doar la vacanțe, la curățenie în casă împreună, cumpărături și luat cina ca familie, deși și acestea sunt deosebit de importante pentru unitatea relației. Cât de des ieșim undeva doar să stăm de vorbă despre noi doi?

În acest scop, vă invităm să luați în considerare și retragerile WEEKEND DE NEUITAT, organizate de Family Life. Detalii pe: https://familylife.ro/weekend-de-neuitat/

Laurențiu și Clara Bărbulescu

Nu e vina ta!

Nu e vina ta!

Zilele trecute mă uitam la un film, și la un moment dat, vorbind despre unul din copiii lor care luase multe decizii greșite în ultimul timp, soția îi spune soțului său: „Îmi pare rău că a ajuns în situația asta… Eu am încercat…” Iar răspunsul soțului a fost: „Nu e vina ta…” Era evident că soția nu se aștepta la această reacție din partea lui, pentru că ea era pregătită să spună cum încercase să-și ajute copilul. Am putut să văd ce ușurare i-au adus aceste cuvinte. Am stat și m-am întrebat de ce m-a impresionat  această scenă dintre cei doi soți. 

„Nu e vina ta!” sunt cuvinte cu multă putere. Mai întâi ele comunică: „Ți-am văzut îngrijorarea, știu că te temi pentru viitorul lui și poate și… de reacția mea!” Apoi: „Îți pui pe umeri consecințele acțiunilor altcuiva, chiar dacă acest altcineva este copilul nostru” și mai mult ca orice i-a comunicat: „Îmi pasă cum te simți și vreau să știi că sunt lângă tine!”

Ne-am căsătorit pentru că am dorit să fim cu cineva care era preocupat să ne poarte de grijă și din punct de vedere emoțional. Știa să ne facă să râdem, putea să ne citească pe față orice neliniște, ne termina frazele când nu ne găseam cuvintele… E ușor să te îndrăgostești și să te simți iubit! Apoi anii trec, devenim așa de aglomerați și implicați în ceea ce viața ne dă de făcut, încât nu mai avem timp să ne zâmbim, dar găsim resurse să ne reproșăm lucruri… iar într-o zi deschidem ușa larg pentru: „Din cauza ta s-a întâmplat!”. Când auzi prima dată cuvintele acestea ți-e greu să te mai gândești la altceva toată ziua. Ai vrea să te justifici, să acuzi la rândul tău, dar cel mai greu este să accepți că cel care trebuia să te protejeze emoțional, acum te rănește. Te judecă și emite verdicte. 

În cartea „Cele patru anotimpuri ale căsniciei”, Gary Chapman spune că fiecare căsnicie trece de mai multe ori prin primăvară, vară, toamnă și iarnă. El caracterizează fiecare „anotimp” al căsniciei prin emoțiile implicate, așteptările celor doi soți, aprecieri, încurajări, susținere, dar și dezamăgiri și frustrări…

Când ne spunem unul altuia: „E vina ta!” e posibil să fie ceva „iarnă” în relația noastră. Dar putem și noi să depunem un efort, sau cel puțin unul dintre noi să-i spună celuilalt: „Nu este vina ta!”. Prin asta forțăm venirea „primăverii” în căsnicia noastră. Înseamnă să venim lângă celălalt, să-l privim cu multă înțelegere și să-l asigurăm că ne pasă de cum se simte. Am fost doar mai ocupați și am uitat să-i spunem. Îi arătăm că-i purtăm de grijă. Făceam aceste lucruri în mod natural la începutul relației și astfel „l-am ajutat” pe celălalt să se îndrăgostească de mine! 

Dacă astăzi, când apare o neînțelegere între noi, ne oprim și-i spunem partenerului de viață „Nu este vina ta!”, aceste cuvinte îi vor aduce eliberare. Se va simți că-i purtăm de grijă, că ne pasă de cum se simte, că-l respectăm și… cine știe, poate-l  ajutăm să se îndrăgostească din nou! Cuvintele au o mare putere! 

Clara Bărbulescu

(clarabarbulescu@familylife.ro)