Un bărbat rezistent

Un bărbat rezistent

Părea o călătorie nebunească1, o acţiune extrem de riscantă. Cum să vâsleşti într-o barcă de salvare de aproape şapte metri prin apele îngheţate de la Polul Sud, înfruntând puternice rafale de vânt şi valuri de peste 15 metri înălţime, până la o insuliţă aflată la aproape 700 de mile marine distanţă? Şi asta în anul 1916, orientându-te doar cu o busolă şi un sextant? Fără îmbrăcăminte şi încălţăminte impermeabilă, fără mănuşi cu puf de gâscă.

(mai mult…)

Steaua polară

Steaua polară

Studiind subiectul masculinităţii de mai bine de 30 de ani, am căutat cele mai bune descrieri sau definiţii ale unui bărbat adevărat. Ca să se poată responsabiliza, bărbatul trebuie mai întâi să-şi înţeleagă ţinta, ce anume vrea să fie şi să facă.

Două dintre definiţiile mele preferate le oferă bărbaţilor un fel de stea polară după care să se orienteze în viaţă. Prima vine de la Robert Lewis, prieten şi fondator al organizaţiei Men’s Fraternity, o mişcare a bărbaţilor care ajunge în mii de biserici, companii şi închisori. La baza programei lui Robert stă această descriere a masculinităţii: „Bărbaţii adevăraţi resping pasivitatea, acceptă responsabilitatea, conduc cu curaj şi aşteaptă răsplăţi mai mari de la Dumnezeu”.

Cealaltă definiţie vine de la pastorul şi autorul John Piper: „Un bărbat cu adevărat matur are un simţ al responsabilităţii care îl îndeamnă să conducă femeile, să le poarte de grijă şi să le ocrotească în moduri potrivite cu fiecare relaţie în parte”.

Ambii autori subliniază faptul că bărbaţii adevăraţi îşi îndeplinesc responsabilităţile.  Preluarea iniţiativei este absolut esenţială. Mereu le zic bărbaţilor că trebuie să-şi asume responsabilităţile pe care le au ca bărbaţi. Când iei atitudine şi înaintezi în viaţă, îţi asumi responsabilitatea pentru familie şi pentru sarcina pe care ţi-a dat-o Dumnezeu. Atunci devii iniţiator. Dai deoparte orice îţi stă în cale şi îmbrăţişezi, plin de râvnă, sarcina primită.

ESENŢA PASIVITĂŢII ESTE LAŞITATEA.

Care este opusul înaintării? Stagnarea. Să stai pe loc, să devii o persoană comodă. Pasivitatea este o boală care îi lipseşte pe bărbaţi de scop în viaţă, care distruge căsnicii şi familii şi strică moşteniri. Bărbaţii pasivi nu acţionează, ci se retrag şi îşi neglijează responsabilităţile personale. Esenţa pasivităţii este laşitatea.

Nu vi se pare interesant că nu prea se vorbeşte despre laşi? Niciun bărbat nu vrea să fie considerat laş. Dimpotrivă, îi apreciem instinctiv pe bărbaţii care profită de moment şi acţionează, pe aceia care îşi asumă responsabilitatea şi sunt un model pentru alţii. Îl ovaţionăm pe coordonatorul de joc care îşi ajută echipa să revină în ultima repriză, pe pompierul sau pe poliţistul care îi salvează pe alţii punându-se pe sine în pericol, pe omul de afaceri care pune integritatea mai presus de profit şi pe tatăl care ia atitudine şi îşi ocroteşte familia.

Să iei atitudine înseamnă să-ți recunoști greșelile

Să iei atitudine înseamnă să-ți recunoști greșelile

Nu este niciodată prea târziu să luăm atitudine, chiar şi atunci când asta înseamnă, ba chiar mai ales când asta înseamnă să ne recunoaştem greşelile şi să îndreptăm situaţia în care ne aflăm împreună cu cei pe care i-am rănit. Nimeni nu ştie acest adevăr mai bine ca Michael.

La nici un an şi jumătate de la nuntă îşi înşela deja soţia. Nu-şi făcuse prea mari speranţe când se căsătorise. Sperase doar să aibă o căsnicie care să ţină mai mult decât cea a părinţilor, care durase şapte ani. Nu ştia că era pe cale să stabilească un nou record, însă negativ.

Conştient că-şi ratase viaţa, s-a gândit că ar scăpa de toate dacă s-ar sinucide. Numai că nu a putut merge până la capăt. A ajuns pe pod, lângă parapet, dar, când s-a uitat la apa învolburată, s-a răzgândit şi s-a dus acasă.

Inima lui rămăsese însă neschimbată. La scurt timp de la această semitentativă de sinucidere, şi-a anunţat soţia că o s-o părăsească. „I-am zis Angelei că nu vreau să mai am de-a face cu ea, că nu mai vreau nicio căsnicie. Voiam să-i pun capăt.”

A plecat de acasă, iar Angela l-a mai revăzut doar la tribunal, când s-au întâlnit să depună actele de divorţ. Descoperind că le lipseşte un act, n-au mai depus dosarul în acea zi. Iar apoi, în loc să continue cu formalităţile divorţului, Michael a început să vină în vizită la soţie.

„Am discutat îndelung şi mi-a destăinuit ce simte”, ne-a zis Angela.

Michael a pus capăt aventurii amoroase, iar soţia l-a iertat. Au mai dat o şansă căsniciei lor. Ba chiar s-au mutat într-un oraş nou, ca să înceapă o viaţă nouă împreună. Asta numesc eu curaj. Angela a avut încredere că soţul n-o va mai trăda niciodată.

Din păcate, s-a înşelat. Pe când era însărcinată în şase luni, Michael i-a mărturisit că are o aventură. Era a doua în doi ani şi ţinea de aproape patru luni. I-a cerut din nou divorţul şi i-a sugerat să se ducă să stea la părinţii ei.

Cam la o lună după ce s-au despărţit a doua oară, mama Angelei a auzit la radio o reclamă la conferinţa noastră „Un weekend de neuitat” şi s-a oferit să achite taxa pentru participarea lor.  La început Michael a zis că nu vrea să meargă. Actele de divorţ fuseseră deja întocmite, nu era câtuşi de puţin interesat. A consimţit însă să meargă după câteva zile, după ce a văzut imaginile de la ecografie ale fetiţei lor. Realitatea situaţiei de părinte trezise în el ceva ce l-a îndemnat să stea pe loc, să renunţe la fugă.

REALITATEA SITUAŢIEI DE PĂRINTE TREZISE ÎN EL CEVA CE L-A ÎNDEMNAT SĂ STEA PE LOC, SĂ RENUNŢE LA FUGĂ.

Zidurile pe care le înălţase s-au prăbuşit în timpul conferinţei. Michael lăsase resentimentele înăbuşite să se interpună între el şi soţie. „În mare parte nu înţelegeam scopul lui Dumnezeu pentru viaţa mea şi categoric nu înţelegeam dragostea Sa”. Când vorbitorii au discutat despre schimbările pe care le poate aduce Hristos în viaţa noastră, „a fost prima dată când m-am hotărât să-mi pun viaţa şi căsnicia în mâinile lui Isus Hristos”.

Michael a început apoi să avanseze cu curaj, pas cu pas. În seara de sâmbătă a conferinţei, i-a sunat pe părinţii Angelei şi şi-a cerut scuze pentru deciziile proaste pe care le-a luat şi pentru toate suferinţele pe care li le provocase. Apoi, după câteva luni şi după ce s-a străduit să-i recâştige încrederea, el şi Angela şi-au reînnoit legămintele de nuntă. Într-adevăr, uneori îţi trebuie curaj ca să faci ce se cuvine.

Atât faptele lui „Red” Erwin (descrise la începutul sesiunii întâi), cât şi ale lui Michael sunt o dovadă de curaj. Amândoi bărbaţii au acţionat. Poate că vitejia lui Red este mai vădită şi mai elogiată, dar nici a lui Michael nu este mai puţin eroică. În pofida greşelilor pe care le-a făcut, şi-a asumat responsabilitatea şi şi-a salvat căsnicia. Şi-a cerut iertare şi a devenit un soţ şi un tată responsabil. A făcut un pas temerar, dar care a dat roade.

Ai nevoie de ajutor? Comunica cu noi
Essential SSL