Zilele trecute mă uitam la un film, și la un moment dat, vorbind despre unul din copiii lor care luase multe decizii greșite în ultimul timp, soția îi spune soțului său: „Îmi pare rău că a ajuns în situația asta… Eu am încercat…” Iar răspunsul soțului a fost: „Nu e vina ta…” Era evident că soția nu se aștepta la această reacție din partea lui, pentru că ea era pregătită să spună cum încercase să-și ajute copilul. Am putut să văd ce ușurare i-au adus aceste cuvinte. Am stat și m-am întrebat de ce m-a impresionat această scenă dintre cei doi soți.
„Nu e vina ta!” sunt cuvinte cu multă putere. Mai întâi ele comunică: „Ți-am văzut îngrijorarea, știu că te temi pentru viitorul lui și poate și… de reacția mea!” Apoi: „Îți pui pe umeri consecințele acțiunilor altcuiva, chiar dacă acest altcineva este copilul nostru” și mai mult ca orice i-a comunicat: „Îmi pasă cum te simți și vreau să știi că sunt lângă tine!”
Ne-am căsătorit pentru că am dorit să fim cu cineva care era preocupat să ne poarte de grijă și din punct de vedere emoțional. Știa să ne facă să râdem, putea să ne citească pe față orice neliniște, ne termina frazele când nu ne găseam cuvintele… E ușor să te îndrăgostești și să te simți iubit! Apoi anii trec, devenim așa de aglomerați și implicați în ceea ce viața ne dă de făcut, încât nu mai avem timp să ne zâmbim, dar găsim resurse să ne reproșăm lucruri… iar într-o zi deschidem ușa larg pentru: „Din cauza ta s-a întâmplat!”. Când auzi prima dată cuvintele acestea ți-e greu să te mai gândești la altceva toată ziua. Ai vrea să te justifici, să acuzi la rândul tău, dar cel mai greu este să accepți că cel care trebuia să te protejeze emoțional, acum te rănește. Te judecă și emite verdicte.
În cartea „Cele patru anotimpuri ale căsniciei”, Gary Chapman spune că fiecare căsnicie trece de mai multe ori prin primăvară, vară, toamnă și iarnă. El caracterizează fiecare „anotimp” al căsniciei prin emoțiile implicate, așteptările celor doi soți, aprecieri, încurajări, susținere, dar și dezamăgiri și frustrări…
Când ne spunem unul altuia: „E vina ta!” e posibil să fie ceva „iarnă” în relația noastră. Dar putem și noi să depunem un efort, sau cel puțin unul dintre noi să-i spună celuilalt: „Nu este vina ta!”. Prin asta forțăm venirea „primăverii” în căsnicia noastră. Înseamnă să venim lângă celălalt, să-l privim cu multă înțelegere și să-l asigurăm că ne pasă de cum se simte. Am fost doar mai ocupați și am uitat să-i spunem. Îi arătăm că-i purtăm de grijă. Făceam aceste lucruri în mod natural la începutul relației și astfel „l-am ajutat” pe celălalt să se îndrăgostească de mine!
Dacă astăzi, când apare o neînțelegere între noi, ne oprim și-i spunem partenerului de viață „Nu este vina ta!”, aceste cuvinte îi vor aduce eliberare. Se va simți că-i purtăm de grijă, că ne pasă de cum se simte, că-l respectăm și… cine știe, poate-l ajutăm să se îndrăgostească din nou! Cuvintele au o mare putere!
Clara Bărbulescu
(clarabarbulescu@familylife.ro)
